Sfântul Stefan al Ungariei (977-1038)
Sarbatoare: 18 August
Ungurii, popor migrator cu sânge ugro-finic-turc, alungati din tinutul de origine, stepele Donului, au atins în anul 889 cursul superior al Dunarii si apoi au coborât în Panonia, sub conducerea lui Arpad, fondatorul dinastiei arpadiene, care va guverna Ungaria pâna în 1301. Dupa ce Otto I regele Germaniei îi învinge în batalia din 955 aproape de Augusta, ungurii se stabilesc într-o forma de viata sedentara. În aceasta perioada începe si predicarea crestinismului în mijlocul lor. Ducele Gheza, luând în casatorie o principesa crestina, a permis ca fiul lor Vaik sa fie educat crestineste. La vârsta adolescentei, Vaik s-a botezat si a luat numele primului martir, Stefan.
Sfântul episcop de Praga, Adalbert, i-a fost îndrumator si maestru. Si-a luat de sotie pe evlavioasa si inteligenta Gisela, sau Ghisela, sora viitorului împarat Enric al II-lea al Bavariei. La vârsta de 20 de ani, în 997, Stefan-Vaik mosteneste de la tatal sau conducerea poporului maghiar. A trimis la Roma pe cel mai valoros colaborator al sau, Sfântul calugar ungur Astric, pe care Papa Silvestru al II-lea l-a consacrat episcop si i-a dat facultatea de a consacra alti episcopi maghiari. I-a dat si coroana cu care, în ziua de Craciun a anului 1000, Stefan a fost încoronat rege al Ungariei, cu titlul de «Rege apostolic».
Stefan s-a dovedit vrednic de acest titlu: a dus la capat încrestinarea poporului, cu ajutorul neobositilor calugari benedictini de la Cluny. Drept recunostinta, a sprijinit asezarea lor în Ungaria, întemeind si înzestrând diferite manastiri, dintre care cea mai însemnata este aceea a Sfântului Martin de Pannonhalma, devenita un mare centru de activitate misionara. A împartit regatul în zece dieceze si treizeci si noua diaconii, corespunzatoare celor 39 de comitate. El a cautat sa mentina relatii de buna vecinatate cu împaratul din Bizant, dar în acelasi timp s-a straduit sa consolideze legaturile cu occidentul, care deschideau orizonturi mai promitatoare.
Ultimii ani de domnie, din lunga perioada de 41 de ani (997-1033), i-au fost amarâti de moartea prematura a mostenitorului, Sfântul Emeric, si de luptele pentru succesiune. La moartea lui, regina Ghizela a parasit tronul si s-a închis în manastirea benedictina de la Passau. Stefan a fost trecut în catalogul sfintilor în anul 1083.
* * *
Foarte vechi si foarte folosit, numele personal Stefan, este identic (în limba greaca) cu cuvântul Stephanos = coroana. Crestinii l-au îndragit deoarece aminteste de primul martir al credintei, diaconul Stefan. «Martirologiul Roman» aminteste optsprezece sfinti care au purtat acest nume. În limba româna are foarte multe variante: Stefan, Stefanita, Stefanei, Stefanica, Fanea, Fane, Fanel, Fanica, Stefu, Stefa, Stafea, Istvan, Ispan... Pentru femei, exista formele: Stefana, Fana, Fanica. Numele Stefan, cu întelesul de «coroana» sugereaza ideea de podoaba, putere, domnie, superioritate; crestinul îsi aminteste însa ca Acela care este cel mai vrednic de a purta coroana puterii si a maririi a purtat de fapt o coroana de spini, «Îl luara atunci pe Isus..., împletira o cununa de spini si i-o pusera pe cap» (Matei 27, 27-29).
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti
