Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

18 Ianuarie - Sf. Prisca

18 Ianuarie - Sf. Prisca

Sf. Prisca (Priscilla)---martira (??-275)
d.: în 275, Roma, Italia
Sarbatoare: 18 ianuarie 


               Este greu de stabilit adevarata identitate a acestei martire romane, în ciuda numeroaselor documente vechi, pentru ca diferitele note cu privire la ea se refera probabil la trei persoane diferite. Celebrarea de astazi vrea, în orice caz, sa o cinsteasca pe fondatoarea bisericii titulare de pe Aventin, la care se refera inscriptia funerara din secolul al V-lea, pastrata în locul rezervat canonicilor de la bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”. Vechea biserica, scumpa celui dornic de a descoperi colturile intacte ale Romei antice, în umbra discreta si odihnitoare a navatelor sale, se ridica pe temeliile unei mari case romane din secolul al II-lea, dupa cum au demonstrat recentele sapaturi arheologice.
Dar Acta Sanctae Priscae, care îi fixeaza martiriul sub Claudiu al II-lea (268-270) si mormântul pe via Ostiense, de unde mai apoi trupul sau ar fi fost mutat pe Aventin nu au motive de credibilitate mai mari decât sugestiva legenda, care o plaseaza pe sfânta Prisca în epoca în care sfântul Petru si-a desfasurat munca sa misionara la Roma.
Dupa aceasta legenda, sfânta ar fi fost botezata la vârsta de treisprezece ani de însusi Principele apostolilor si si-ar fi încoronat iubirea sa fata de Cristos cu ramura de palmier a martiriului, stabilind, în acelasi timp, un primat, sugerat si de numele roman, care înseamna „prima”: ea ar fi fost de fapt prima femeie din Occident care si-a marturisit prin martiriu credinta sa în Cristos. Protomartira romana ar fi fost decapitata în timpul persecutiei lui Claudiu pe la jumatatea secolului I. Trupul tinerei a fost înmormântat, întotdeauna dupa aceasta traditie, în catacombele Priscilei, cele mai vechi din Roma.
În secolul al VIII-lea s-a început identificarea martirei romane cu Prisca, sotia lui Aquila, despre care vorbeste sfântul Paul: „Salutati-i pe Priscila si pe Acvila, colaboratorii mei în Cristos Isus: acestia si-au pus în primejdie viata pentru mine si le sunt recunoscator nu numai eu, ci si toate Bisericile dintre natiunile pagâne” (Rom 16,3). A început sa se vorbeasca astfel despre titulus Aquilae et Priscae modificând titlul primar despre care se stie deja în sinodul roman din 499. Titlul „proprie cardinalului” cu care s-a voit a se cinsti biserica „Sfânta Prisca”, o sfânta aproape uitata astazi în calendare, vine sa dovedeasca devotiunea pe care înca din primele secole de viata crestina o recapata aceasta „trufanda” a umilului pescar din Galileea. Biserica „Sfânta Prisca”, ridicata pe locul unei case romane, care dupa legenda l-ar fi gazduit pe sfântul Petru, pastra în cripta un capitel concav, folosit de însusi apostolul, pentru a boteza catehumenii.
Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa si Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei
Aducem multumiri speciale pentru disponibilitatea acestui text www.arcb.ro