Sfânta Francisca Xaveria Cabrini (1850-1917)
Sarbatoare: 22 decembrie

În anul 1946 Papa Pius al XII-lea a ridicat la cinstea sfintelor altare pe o umilă învăţătoare, Maica Francisca Xaveria, devenită mamă a milioane de emigranţi italieni, prin institutul fondat de ea în 1880, "Surorile misionare ale Preasfintei Inimi", care la început a numărat opt membre, iar la moartea întemeietoarei avea opt mii.
Între anii 1901 şi 1913 au emigrat numai în America 4.711.000 de italieni, dintre care 337.400 proveneau din sudul Italiei; o adevărată maladie socială, o hemoragie, cum au definit-o sociologii şi oamenii politici (deşi nu au lipsit şi oameni care au avut curajul să afirme că emigraţia era o afacere pentru stat, deoarece îi aducea valută externă fără riscuri pentru capitalul propriu). În legătură cu dramele rezultate din emigraţie, astăzi este amintită o învăţătoare firavă din Sant Angelo Lodigiano (Italia), Francisca Cabrini, care a privit fenomenul emigraţiei nu cu ochii omului politic ori ai sociologului, dar cu ochii plini de dragoste ai femeii, ai creştinei adevărate, şi a meritat titlul de mamă a emigranţilor.
Francisca Cabrini s-a născut într-o mică localitate aparţinând de oraşul Lodi, lângă Milano, în anul 1850, fiind ultimul din cei treisprezece copii ai unei familii sărace. Rămânând orfană de tată şi de mamă ar fi dorit să se închidă într-o mănăstire, dar parohul din Codogno a convins-o că e mai bine să lucreze într-un orfelinat. Francisca şi-a luat diploma de învăţătoare-educatoare şi s-a dăruit cu toată inima îngrijrii micilor orfani. Împreună cu cîteva colege de muncă au constituit un nucleu de pregătire pentru a merge în misiune, luându-şi numele de "Surorile misionare ale Preasfintei Inimi" şi alegându-l pe Sfântul Francisc Xaveriu drept patronul lor. Cu această ocazie, sora Cabrini a voit să se numească Francisca Xaveria.
Era anul 1880. Episcopul de New York a cerut de la Papa Leon al XIII-lea să-i trimită un grup de călugăriţe care să se ocupe de emigranţii italieni în portul şi oraşul New York, unde erau azvârliţi zilnic din calele vapoarelor şi lăsaţi fără nici un fel de asistenţă materială şi spirituală. Papa Leon al XIII-lea a apelat la Maica Francisca Xaveria. Ea şi surorile ei ar fi voit să se îndrepte spre Asia, asemenea Sfântului Francisc Xaveriu, dar înţelegând drama şi disperarea miilor de nefericiţi ajunşi pe celălalt mal al Atlanticului, au renunţat la planul lor şi au răspuns chemării Păstorului Suprem.
De la prima dintre cele douăzeci şi patru de traversări ale oceanului, a refuzat orice tratament special şi a împărţit cu toţi călătorii neplăcerile şi nesiguranjele călătoriei. Este extraordinar curajul cu care a păşit în imensa metropolă americană şi trecând peste mii de piedici a stabilit primul punct de întâlnire şi ajutorare a emigranţilor. Mai întâi s-a ocupat de orfani şi de bolnavi; a construit case, şcoli şi un mare spital în New York, apoi la Chicago şi în alte oraşe. În 1896 a deschis o şcoală superioară pentru femei în Argentina.
Celor care îi arătau admiraţia lor pentru realizarea atâtor opere, Maica Francisca le răspundea cu o umilinţă sinceră: "Oare nu Domnul a făcut toate acestea?". Este vorba de treizeci de institute de asistenţă fondate în opt ţări. Moartea a surprins-o la datorie, în ziua de 22 decembrie 1917, la Chicago. Trupul său a fost adus în triumf la New York, în biserica alăturată casei-mame, Mother Cabrini High School, ca să fie aproape de emigranţi. În timp ce în Europa ura şi lăcomia presărau pământul cu morminte, Maica Francisca Xaveria şi surorile ei adăugau o pagină luminoasă în istoria omeniei.

Preluare si adaptare după "Vieţile Sfinţilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti