Sfântul Turibiu de Mongrovejo (1538-1606)---episcop
Sarbatoare: 23 martie

            Cu intentia de a arata ca sfintenia vietii poate fi realizata în orice parte a pamântului, noul calendar propune cinstirii credinciosilor din întreaga Biserica pe un sfânt care pâna acum era cunoscut doar în tara în care a activat, în Peru, America de Sud, unde a fost episcop de Lima.
În anul 1594, scriind regelui Spaniei, Filip al II-lea, episcopul Turibiu Alfons de Mongrovejo facea un mic bilant al activitatii sale: 5.000 de kilometri strabatuti în mare parte pe jos, administrarea tainei Sfântului Mir la 60.000 de credinciosi (Turibiu nu stia ca între acestia se aflau si trei viitori sfinti: Roza de Lima, Francisc Solano si Martin de Porres). Situatia Americii Latine ar fi fost cu totul alta daca succesorii lui Turibiu si toti crestinii în general ar fi nutrit aceeasi dragoste si acelasi respect fata de toti oamenii pe care le-a avut el si prin care a meritat titlul de "Apostol al Perului si un nou Sfânt Ambroziu".
S-a nascut în 1538, dintr-o familie nobila, în localitatea Leon din Spania; a facut studii la Valladolid, Salamanca si Santiago de Compostella, unde a luat licenta în drept. În anul 1573 este numit procuror general si în aceasta calitate intra în contact cu regele Filip al II-lea, care îi apreciaza cunostintele si calitatile extraordinare. La cererea regelui, papa Grigore al XIII-lea îl numeste arhiepiscop de Lima, în America de Sud, cu toate ca Turibiu era doar un simplu credincios. Dupa pregatirea cuvenita trece prin toate treptele preotiei si în august 1580 este consacrat episcop. Putin dupa aceasta pleaca spre America, unde ajunge în primavara anului 1581 si îsi ia în primire locul de pastorire: un teritoriu imens, cu o lungime de 5.000 km, si o suprafata de aproape 6 milioane de kilometri patrati.
Timp de 25 de ani va fi vazut exclusiv în slujba poporului lui Dumnezeu. Deseori spunea: "Timpul este unicul nostru bine si va trebui sa raspundem în fata asprului judecator de modul cum l-am folosit". A fost adevaratul organizator al Bisericii în America de Sud; în acest scop a tinut 10 sinoade diecezane, si trei sinoade provinciale, dintre care cel mai important a fost primul, desfasurat la Lima în anul 1582; urmarile însemnate pe care le-a avut pot fi comparate cu ale Conciliului Ecumenic Tridentin, care a reorganizat si reînnoit viata întregii Biserici Catolice. În 1591 a întemeiat primul seminar din America; a intervenit cu energie împotriva abuzurilor unor calugari si i-a încurajat sa ia în grija parohiile cele mai sarace si mai greu de pastorit; a ridicat numarul parohiilor de la 150 la 250.
A avut totdeauna o iubire netarmurita pentru localnicii indios si cultura lor. În sinodul de la Lima, cu o îndreptatita ironie a invitat pe spanioli, care se considerau mai inteligenti decât indigenii, sa faca efortul de a învata o limba noua, asa cum ei îi sileau pe localnici sa învete spaniola... Si tocmai într-o bisericuta a populatiei indios, în ziua de 23 martie 1606, zi în care se celebra Joia Mare, a primit Sfânta Împartasanie si ungerea de pe urma; apoi, senin, asemenea muncitorului care a sfârsit cu bine lucrul, a închis ochii pentru totdeauna, în timp ce preotul oficiant cânta psalmii 116 si 31. "Veseliti-va în Domnul si va bucurati, dreptilor, fiti preamariti în veci voi cei care iubiti dreptatea din toata inima".
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti