Sfânta Maria Magdalena de Pazzi (1566-1607)---fecioara
Sarbatoare: 25 mai

Familia de Pazzi, al carei nume este legat de organizarea atentatului împotriva marelui duce de Medici, pe vremea când a trait Sfânta Maria Magdalena de Pazzi, era o familie foarte bogata si iubitoare de mari petreceri, una dintre cele mai importante familii din Florenta. Sfânta s-a nascut în anul 1566 si la botez a primit numele de Ecaterina; numele sub care este înscrisa în calendar si l-a luat când a intrat în manastirea calugaritelor carmelitane.
A trait într-un secol bogat în evenimente civile si religioase, dar în acelasi timp favorizat de o exceptionala înflorire de mari sfinti, care si-au pus pecetea gândirii si activitatii asupra unor realizari însemnate: loan Fischer si Thomas Morus, Angela Merici si Tereza de Acvila, Ignatiu de Lovola si Carol Boromeu, sunt doar câteva nume. În felul sau, si Maria Magdalena de Pazzi a participat la situatia istorica a timpului, trimitând scrisori pline de curaj Papei, Cardinalilor, Episcopilor si principilor, scrisori în care dovedea ca principala cauza a relelor de care sufera Biserica este decaderea morala a credinciosilor si a pastorilor ei.
Pe lânga participarea intensa la opera de redresare a vietii crestine, Sfânta a fost chemata sa participe la suferintele lui Cristos prin stigmatele pe care le-a purtat si prin alte fenomene mistice, ca viziuni, extaze, rapiri, în timpul carora ea discuta, rezolva si expunea diferite probleme teologice dificile. Trei calugarite, din însarcinarea directorului spiritual, transcriau revelatiile sorei Maria Magdalena. Cartea intitulata "Contemplatii" si redactata într-o maniera cu totul exceptionala este considerata un important tratat de teologie mistica si totodata ne descopera itinerariul spiritual al Sfintei, intrata la vârsta de optsprezece ani în cea mai aspra manastire din Florenta, manastirea carmelitanelor. Chiar din prima tinerete, Ecaterina de Pazzi s-a aratat înclinata mai mult spre rugaciune decât spre viata de petreceri a timpului sau. A avut si privilegiul, pe atunci foarte rar, de a face Prima Sfânta Împartasanie la vârsta de zece ani. Dupa ce a parasit lumea si a luat un alt nume, sora Maria Magdalena s-a lasat cu totul in mâinile Providentei divine, strabatând toate treptele experientei mistice, de la uscaciunea contemplatiei pâna la zdrobitoarele încercari ale noptii simturilor, în întunericul abisal el secetei spirituale care a durat cinci ani; cinci ani de lovituri crunte împotriva credintei, a sperantei si a iubirii. În sfârsit, de sarbatoarea Rusaliilor din anul 1590, peste sufletul ei s-a revarsat din nou lumina vie si dulce a extazului, care o pregatea pentru încercarea ce avea sa urmeze, aceea a suferintei fizice.
Cu trupul greu torturat de rani foarte dureroase, când durerea ajungea de nesuportat, sora Maria Magdalena, numita din partea Ordinului sau maestra de novice, gasea forta sa repete cuvintele care au devenit deviza vietii sale: "Pati, non mori", "vreau sa sufar, nu sa mor". S-a stins din viata în ziua de 25 mai 1607, în manastirea Sfânta Maria a Îngerilor, la Florenta. Dupa 62 de ani, în 1669 a fost declarata Sfânta. Fara sa fi savârsit greselile Mariei Magdalena, despre care ne vorbeste Evanghelia, a iubit cu aceeasi ardoare pe Isus Rastignit, dovedind ca iubirea Crucii lui Cristos nu izvoraste numai din recunostinta pentru pacatele iertate, dar si din dorinta de a lucra împreuna cu Mântuitorul si Fecioara Preacurata la opera Rascumpararii.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti