Sfanta Ecaterina din Alexandria (sec. IV)
Sarbatoare: 25 noiembrie
La inceputul veacului al IV-lea a intervenit o schimbare de atitudine neasteptata din partea puterii romane fata de crestini, imparatul Diocletian (284-305), ajuns la batranete si cu o vointa slabita, cedand influentei sfetnicilor sai a declarat cea mai cruda dintre persecutii. In Egipt, persecutiile au ajuns la o cruzime atat de cumplita, incat multi pagani, revoltati de cele ce vedeau, cautau sa-i ajute pe crestini, iar unii dintre ei imbratisau noua credinta. Insemnarile despre diferitele procese si condamnari, raspunsurile victimelor si torturile suferite s-au pastrat in scrierile numite “Passiones”- Patimirile, scrieri ce au fost redactate mai tarziu, cu adaugarea unor elemente simbolice; pornind de la miezul real al faptelor, scriitorii incearca sa ofere cititorilor, prin imagini plastice, lucrarile minunate ale harului divin in sufletul si in viata martirilor. Una dintre cele mai frumoase si mai cunoscute Passio este aceea a Sfintei Ecaterina.
Ecaterina, fiica regelui Costus al Ciliciei si a printesei Sabinella, a fost trimisa la Alexandria pentru a se instrui la scoala renumitilor filozofi de acolo. La varsta de saptesprezece ani era cea mai frumoasa si cea mai invatata tanara din oras. Considerand ca nu mai are ce sa invete, se reintoarce in patrie si accepta propunerea parintilor de a se gandi la casatorie, dar le spune hotarata ca nu-si va da mina decat unui tanar la fel de frumos si de invatat ca si ea. Multi printi au renuntat la gandul de a-i cere mana, iar altii au ramas rusinati in fata intrebarilor Ecaterinei. Intalnindu-se intamplator cu un batran pustnic, Anania si destainuindu-i gandurile ei, acesta i-a spus: «Eu cunosc un mire asa cum il visezi tu». «Sa se prezinte», a raspuns scurt Ecaterina. «El va veni la noapte, daca in cursul zilei de astazi vei rosti de multe ori aceste cuvinte: "Mama buna, arata-mi, te rog, pe Fiul tau"». Desi nu intelegea despre cine este vorba, ea a rostit cuvintele batranului; spre uimirea ei, in timpul noptii urmatoare, fara sa stie cum, in camera intra o doamna cu privire blanda si un tanar fermecator. «Vrei sa-ti fie mire?», intreaba doamna. «Cred ca nu sunt vrednica nici sa fiu sclava lui», raspunse Ecaterina. «Dar tu, relua Doamna adresandu-se tanarului, vrei sa-ti fie mireasa?». «O, nu, raspunse tanarul; e atat de murdara!». Dimineata urmatoare, Ecaterina a alergat la pustnic si i-a istorisit totul. El i-a raspuns: «Tanarul a vorbit nu despre uratenia trupului, dar despre sufletul tau, plin de orgoliu si lipsit de stiinta vietii». Cu rabdare, batranul i-a vorbit despre Cristos, Mantuitorul, despre Maica lui Prea Curata, despre viata crestina. Dupa ce a primit botezul, Ecaterina s-a rugat Fecioarei Maria sa i-l arate din nou pe Fiul sau. Preacurata i-a ascultat rugaciunea si din nou i s-a aratat impreuna cu Fiul sau, pe care l-a intrebat: «Acum este vrednica de Tine?». «Da, a raspuns Isus, acum este cu adevarat frumoasa», si Sfanta Fecioara Maria a pus in degetul Ecaterinei un inel de aur. Aceasta este ceea ce se numeste «casatoria mistica a Sfintei Ecaterina».
La Alexandria a inceput o prigoana crunta impotriva crestinilor. Maximin Daia, guvernator al provinciilor Africane, daduse ordin ca toti supusii sai sa aduca jertfa idolilor; Ecaterina, care intre timp se reintoarse in oras, auzind ca multi crestini renuntau la credinta si jertfeau idolilor pentru a scapa cu viata, s-a dus la Maximin Daia si i-a demonstrat falsitatea credintei pagane, cu argumente din cartile filosofilor si ale preotilor greci si romani. Imparatul nu a stiut ce sa-i raspunda si a convocat pe cincizeci dintre cei mai renumiti invatati din Alexandria. Dupa discutii ce au durat o zi intreaga, toti cei cincizeci de filosofi au declarat ca sunt hotarati sa devina si ei crestini; in culmea furiei, imparatul porunceste sa fie executati, iar Ecaterina sa fie aruncata in inchisoare. Passio arata ca in timpul petrecut in inchisoare, la indemnurile curajoasei tinere au primit credinta crestina si botezul persoane apropiate imparatului, paznici, ostasi, ofiteri. Drept razbunare, Maximin Daia a dat porunca sa fie construite patru roti cu dinti de fier si cu ele sa fie strivit trupul Ecaterinei; la apropierea de trup, rotile s-au indoit asemenea unor ramuri fragede de rachita. Atunci au scos-o afara din cetate si i-au taiat capul; mii de ingerasi i-au luat trupul neinsufletit si l-au dus pe muntele Sinai, unde mai tarziu s-a ridicat o manastire, renumita in primul mileniu al crestinismului. Cultul Sfintei Ecaterina a fost raspandit de catre calugarii de la muntele Sinai, iar sarbatoarea ei a fost introdusa in calendarul roman pe la 1335 de catre Papa Ioan al XXII-lea. Ea este considerata patroana filosofilor, precum si a meseriasilor care lucreaza diferite feluri de roti. Tinerele crestine au vazut in Sfanta Ecaterina un model de iubire fata de Cristos, de dragoste fata de stiinta, si de curaj in trairea vietii inchinate lui Dumnezeu si aproapelui.
