Sfantul Virgil – episcop
Sarbatoare: 27 noiembrie
Dintre calugarii irlandezi doritori de «a strabate intregul pamint» pentru Cristos, alaturi de Columba, Columban, Chilian, Gali, se afla si sfantul amintit in aceasta zi, Sf. Virgil, apostol al Carintiei, provincie in Austria de sud si patron al orasului Salzburg. S-a nascut la inceputul secolului al VIII-lea in Irlanda, a fost calugar si apoi abate al manastirii din Aghaboe, iar in anul 743 a parasit «insula sfintilor» si a trecut pe continent, incepand lunga sa calatorie misionara, ce avea sa se sfirseasca in Carintia. S-a oprit pentru citiva ani la Kiersy, la Pepin cel Scurt; acesta l-a trimis sa evanghelizeze Bavaria, in anul 745. Ducele Odilon de Bavaria i-a incredintat abatia Sf. Petru de la Salzburg si nu dupa mult timp l-a numit succesor al episcopului Ioan.
Desemnarea lui ca episcop a dat loc unei controverse intre doi sfinti. Sfintul Bonifaciu, delegat papal pentru Germania, a dezaprobat numirea facuta de Odilon fara a-l fi consultat pe el, desi nu avea nimic impotriva celui ales. Virgil a fost consacrat episcop numai dupa moartea Sfintului Bonifaciu, in 755.
Intre cei doi sfinti au intervenit unele divergente si pe teren doctrinal. Virgil, om cu o cultura vasta, atat de cunoscator in stiintele matematice incat contemporanii ii spuneau «geometriceanul» in domeniul cosmologiei sustinea teoria antipozilor, potrivit careia, la antipodul lumii in care locuim noi exista o a doua lume, locuita de alti oameni si luminata de alt soare decit alt nostru. Sa nu uitam ca Sfantul Virgil a trait cu opt secole inaintea lui Galileo Galilei si a lui Copernic. Din punct de vedere doctrinar teoria antipozilor conducea la negarea unitatii neamului omenesc, unitate afirmata de Sfanta Scriptura.
In aceasta controversa, Bonifaciu era un aparator al doctrinei traditionale, sprijinit de aprobarea papei Zaharia, care intr-o scrisoare a sa califica noua teorie drept «perversa». Din fericire, calugarul irlandez era insufletit de duhul umilintei intr-o masura egala cu pregatirea sa stiintifica. A lasat la o parte discutiile academice si s-a daruit cu toate puterile muncii de organizare a diecezei de Salzburg; in 744 a inaugurat prima catedrala a orasului si a transferat in ea relicvele Sfintului Rupert, cel dintai episcop al diecezei. Zelul pentru raspandirea si cultivarea vietii evanghelice i-a purtat pasii prin Carintia, Stiria si Panonia, unde a lucrat la convertirea ultimilor bastinasi neincrestinati si a intemeiat multe manastiri, intre care se numara si cea de la Innichen, actuala manastire Sfantul Candid, de la izvoarele fluviului Adige. Calatoria paminteasca a neobositului misionar a luat sfarsit in ziua de 27 noiembrie a anului 784 si trupul sau neinsufletit a fost inmormantat in catedrala din Salzburg. Impreuna cu Sfantul Rupert, predecesorul sau, Sfantul Virgil este unul dintre cei mai vestiti episcopi ai veacului al VII-lea.
Numele personal Virgil este forma romaneasca a numelui latin Vergilius, ajuns celebru prin autorul Eneidei, Publius Vergilius Maro. La radacina acestui nume se afla cuvintul latin Virga = varga, nuia flexibila si lunga, simbol al fragezimii si al mladierii ; prin urmare, numele Virgil poate avea intelesul de om fragil, delicat, mladios. Sfantul Episcop Virgil, asemenea tuturor sfintilor, a dovedit ca umila acceptare a dispozitiilor superiorului legitim nu este semn de fragilitate, dar expresie nobila a tariei sufletesti.
