Sfânta Urszula Ledóchowska (1865-1939)
Sarbatoare: 29 mai
Urszula Ledóchowska s-a nascut în 1865, într-o familie care a dat multi oameni de stat, militari, ecleziastici si persoane consacrate, angajate în istoria Europei si a Bisericii: dupa mama, se tragea dintr-o familie elvetiana de cavaleri, iar tatal era dintr-o familie poloneza cu o veche traditie. "De-as sti doar sa iubesc, sa ard, sa ma consum de iubire", asa scria Julia înainte de a depune voturile religioase, la vârsta de 24 de ani, în manastirea surorilor ursuline din Cracovia. În ziua profesiunii religioase a luat numele de Maria Urszula a lui Isus, iar cuvintele de mai sus au devenit pentru ea drum în viata.
A crescut într-un climat familial plin de iubire înteleapta si exigenta, printre numerosi frati si surori. Primii trei copii au ales viata consacrata: Maria Tereza (beatificata în 1975), a fondat viitoarea Societate a Sf. Petru Claver, iar fratele mai mic, Vladimir, a devenit prepozit general al iezuitilor.
M. Urszula a trait în manastirea din Cracovia douazeci si unu de ani. Atragea atentia prin iubirea ei pentru Domnul, talentul educativ si sensibilitatea fata de nevoile tinerilor în schimbatoarele conditii sociale, politice si morale ale acelor timpuri. Când femeile au primit dreptul de a studia în universitate, a reusit sa organizeze primul camin din Polonia pentru studente, unde acestea puteau gasi nu doar un loc sigur pentru viata si pentru studiu, dar si o solida formare religioasa. Aceeasi sensibilitate a îndemnat-o sa mearga, cu binecuvântarea Papei Pius al X-lea, în Rusia pentru a lucra acolo. Atunci când, împreuna cu o alta sora, îmbracate în civil (viata religioasa era interzisa în Rusia) plecau spre Petersburg, nu stia ca se îndrepta spre o destinatie necunoscuta si ca Duhul Sfânt avea sa o conduca pe cai neprevazute.
Dupa izbucnirea razboiului din 1914, M. Urszula este nevoita sa paraseasca Rusia, si începe o lunga peregrinare prin tarile scandinave, unde se dedica muncii educative, participarii la viata Bisericii locale, si muncii în favoarea victimelor de razboi. În 1920 M. Urszula, împreuna cu surorile si un mare numar de copii orfani ai familiilor emigrate, se întoarce în Polonia. Sfântul Scaun transforma manastirea ei autonoma a ursulinelor în Congregatia ursulinelor Preasfintei Inimi a lui Isus Agonizant.
Congregatia se dezvolta repede, si se înfiinteaza repede comunitati ale surorilor ursuline în Polonia si la granitele cu tarile orientale, sarace, multinationale si multiconfesionale. În 1928 se înfiinteaza în Roma Casa Generala si un pensionat pentru fete, iar surorile încep sa lucreze cu saracii de la periferia orasului. În 1930 surorile, însotind fetele care pleaca în cutarea unui loc de munca, se stabilesc în Franta. M. Urszula moare la Roma, la 29 mai 1939, în faima de sfintenie. Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o la 20 iunie 1983 la Poznan.
Preluare: www.profamilia.ro & www.vatican.va & www.catholica.ro
