Sfântul Pahomie (287-348)---abate - staret
Sarbatoare: 9 mai

                  Din dorinta de a ajunge la o desavârsire spirituala deosebita, multi crestini, în primele veacuri, se retrageau în pustiu unde îsi impuneau o viata aspra, traind într-o singuratate aproape totala; ei se numeau: eremiti, monahi, anahoreti. Desi râvna lor a fost laudata si pretuita de lumea crestina, s-a pus întrebarea daca îndârjirea lor în a se supune la cazne, posturi, vegheri prelungite era o traire autentica a evangheliei, sau o vocatie cu totul speciala. Mai mult, singuratatea lor îi punea în primejdia de a cadea în orgoliu sau în atitudini bizare. Pentru eliminarea acestei primejdii, un calugar egiptean din secolul al IV-lea, Sfântul Pahomie, propune o noua forma de viata calugareasca: cenobismul, sau viata comuna, forma în care disciplina si autoritatea elimina anarhia anahoretilor.
El a format pe ucenicii sai la viata în comun, întemeind nu departe de malurile Nilului, primul "cenobium", comunitate de viata spirituala, dupa exemplul aceleia întemeiate de Apostoli la Ierusalim, bazata pe comuniunea în rugaciune, în munca, în grija de cele necesare vietii, concretizata într-o sincera si deplina slujire reciproca. Legea fundamentala care reglementa aceasta viata era Sfânta Scriptura, pe care calugarul o învata pe de rost si o recita cu glas scazut în timp ce se ocupa de lucru manual. Aceasta era si principala forma de rugaciune: întâlnirea cu Dumnezeu prin sacramentul Cuvântului.
Sfântul Pahomie s-a nascut în Egiptul de Sus, în anul 287, din parinti pagâni. La vârsta de douazeci de ani a fost înrolat cu forta în armata imperiala si a ajuns prizonier în Teba, împreuna cu alti recruti. Ascunsi de întunericul noptii, câtiva crestini s-au apropiat de ei si le-au oferit ceva de mâncare. Gestul necunoscutilor l-a impresionat pe Pahomie, care i-a rugat sa-i spuna cine i-a îndemnat sa faca aceasta. "Dumnezeu din cer", a fost raspunsul crestinilor. În noaptea aceea, Pahomie s-a rugat la Dumnezeul crestinilor sa-l scape de lanturi, fagaduind în schimb sa-si dedice viata cu totul slujirii Sale. Fiind pus în libertate, si-a împlinit fagaduinta, cerând sa fie primit în comunitatea crestina dintr-o localitate din sud, actualul Kasr-es-Sayad; aici s-a pregatit pentru botez si a devenit crestin.
Câtva timp a dus o viata ascetica, de rugaciune si post, lucrând la diferite familii din partea locului. Apoi, timp de sapte ani a stat sub conducerea unui calugar în vârsta, Palamon. Într-o zi, aflându-se în singuratatea pustiului, o voce misterioasa i-a cerut sa-si fixeze acolo locuinta, deoarece în jurul lui se va aduna multime de ucenici. Era în anul 325. Dupa douazeci si trei de ani, în 348, când Pahomie parasea acest pamânt, în tinutul acela erau noua manastiri de barbati si una de femei, cu peste sapte mii de calugari si calugarite. Locul unde a fost înmormântat Sfântul Pahomie a ramas necunoscut, deoarece pe patul de moarte a chemat pe ucenicul sau Teodor si i-a cerut sa-i promita ca va ascunde ramasitele sale pamântesti, astfel încât pe mormântul sau sa nu se ridice nici un fel de biserica, asemanatoare cu "martyrion", capele ce se ridicau pe mormintele martirilor. Era ultimul act al vietii sale de adânca umilinta si totala daruire numai lui Dumnezeu.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti