In cadrul acestei novene - in fiecare zi se vor recita in ordine: rugaciunea de inceput (1) , urmata de rugaciunea zilei respective (2) si la sfarsit rugaciunea de final (3). 

 

 

Doamne Isuse, în timp ce ne pregătim să celebrăm Solemnitatea Ta ca Rege al Universului, vrem să ne deschidem inimile pentru a-ţi putea spune: „Vie Împărăţia Ta!”. Te rugăm, dă-ne harul să ne identificăm în totalitate cu Cuvântul Tău pentru a-L putea vesti cu vieţile noastre, pentru ca Tu să fii Cel ce iubeşte, se roagă şi lucrează în noi, astfel ca Împărăţia Ta să devină prezentă în inimile noastre şi ale tuturor oamenilor, precum şi în societatea noastră.

 

 

Ce înseamnă să celebrăm Solemnitatea lui Cristos Rege şi să ne deschidem porţile inimilor pentru a putea spune „Vie Împărăţia Ta!”? În primul rând „Vie Împărăţia Ta!” înseamnă să recunoaştem domnia lui Cristos, să credem în Cuvântul Său, să sperăm în noua viaţă pe care El ne-o oferă, în acea împărăţie promisă ce este scopul pentru care am fost creaţi. A spune „Vie Împărăţia Ta!”, înseamnă a-L invita pe Cristos să primească în stăpânire întreaga viaţa noastră, să ne convertim, să ne lăsăm transformaţi, iar noi să devenim mărturisitori ai Iubirii Sale.

 

Doamne Isuse, deschide-mi inima şi transform-o! Ajută-mă să primesc darul Împărăţiei Tale în viaţa mea pentru ca în fiecare zi să-Ţi pot spune:

 Doamne Isuse,

Îţi ofer mâinile mele pentru a putea realiza opera Ta. Îţi ofer picioarele mele pentru a urma calea Ta. Îţi ofer ochii mei pentru a privi aşa cum priveşti Tu. Îţi ofer limba mea pentru a rosti cuvintele Tale. Îţi ofer mintea mea pentru ca Tu să gândeşti în mine. Îţi ofer duhul meu pentru ca Tu să te rogi în mine. Îţi ofer toată fiinţa mea pentru ca Tu că creşti în mine, pentru ca Tu, Cristos, că fii Cel ce trăieşte, operează şi se roagă în mine. Amin.

 

  

 

Împărăţia lui Dumnezeu este un dar care vine să răspundă la necesităţile cele mai profunde ale inimii. A spune „Vie Împărăţia Ta!” înseamnă a exprima dorinţa de mântuire, iubire, viaţă şi libertate care bate în interiorul oricărei inimi omeneşti şi în inima lui Dumnezeu. Şi lui Isus Cristos îi este sete de noi... El vrea ca inimii noastre să-i fie astâmpărată imediat setea de apă vie. Să-i spunem că vrem să bem această apă vie! Să spunem împreună cu Sf. Augustin: „Doamne, Tu ne-ai făcut pentru Tine, iar inima noastră este neliniştită până când nu-şi găseşte odihna în Tine”.

 

 

 

Misterul Împărăţiei lui Dumnezeu este împlinirea promisiunii de mântuire a lui Dumnezeu. Pentru a învinge înşelăciunea păcatului, Dumnezeu îi vine în ajutor omului promiţându-i un Mântuitor: un Păstor care conduce turma Sa, un Rege care îi guvernează, un Frate care se oferă poporului Său şi este una cu acesta. În Isus Cristos, Dumnezeu nu numai că-şi menţine Cuvântul Său, ci ne dăruieşte Cuvântul Său: Fiul Său Preaiubit, Cuvântul Întrupat.

 

 

 

Prin viaţa Sa umilă şi ascultătoare Isus ne învaţă să intrăm şi să trăim în această Împărăţie a lui Dumnezeu. Prin cuvintele Sale simple şi autoritare ne arată cum aceasta este prezentă, creşte şi operează în mijlocul nostru. Prin minunile Sale ne arată că milostivirea Sa este mai mare decât toate păcatele noaastre şi că iubirea domneşte asupra răului. Prin moartea Sa ne arată că adevărata semnificaţie a domniei este slujirea, iar iubirea Sa faţă de noi este atât de mare încât va ajunge să fie răstignit pe Cruce ca jertfă pentru mântuirea noastră. Prin Învierea Sa ne arată că are putere asupra păcatului şi a morţii şi că Împărăţia Sa nu este o utopie sau un ideal, ci o realitate concretă, reală, personală şi accesibilă.

 

 

 

Isus Cristos este Împărăţia lui Dumnezeu personificată. În El umanul şi divinul se unesc şi armonia creaţiei este reînfăptuită. Prin El tot ceea ce este uman poate fi atins şi însufleţit. Prin El Împărăţia lui Dumnezeu este prezentă în mijlocul nostru. A evidenţia faptul că Isus însuşi este Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă să celebrăm faptul că trăim pentru Cineva, nu pentru ceva. Împărăţia lui Dumnezeu este o persoană dumnezeiască cu o inimă umană, care mă cunoaşte şi mă iubeşte, care „m-a iubit şi s-a dat pentru mine” (Gal 2,20), cu care pot să intru în contact, în dialog, în colaborare.

 

 

 

Împărăţia lui Dumnezeu este prezentă în această lume, dar nu ajunge la plinătatea sa în această lume. A spune „Vie Împărăţia Ta!” înseamnă a-ţi deschide mintea şi inima la un mister care se realizează prin lucrarea Preasfintei Treimi şi care îşi găseşte desăvârşirea în Împărăţia cerurilor. Împărăţia Tatălui a intrat în lume prin Cristos şi, prin lucrarea Duhului Sfânt, s-a dezvoltat în om şi în lume pentru a se reîntoarce la Tatăl, în gloria cerească (cf. Audienţa Generală din 09.04.1991).

Este vorba despre o Împărăţie care sfidează orice logică a acestei lumi. Gloria şi puterea sa se revelează în umilinţa celor săraci şi în umilinţa Crucii. Îi face mari pe cei mici, iar cei din urmă ajung cei dintâi. Dacă îi este deschisă poarta, poate să fie prezentă în mijlocul celor mai mari mizerii şi rătăciri ale fiinţei umane, dar rămâne ascunsă celor mândri care îi închid inima.

 

 

 

Pentru ca Isus să domnească în inimile noastre, trebuie să-i deschidem uşa şi să ne lăsăm mântuiţi de iubirea Sa. Să-I arătăm lui Cristos rănile noastre şi să-I oferim posibilitatea de a ne transforma cu harul Său. Împărăţia lui Dumnezeu nu este dobândită prin merite proprii, ci este un dar gratuit care trebuie primit cu umilinţă şi prudenţă. A-I permite lui Isus să domnească în inimile noastre înseamnă să spunem „nu” tuturor forţelor ce se opun iubirii, să-I permitem ca Inima Sa Preasfântă să ne conducă întreaga noastră viaţă. De aceea trebuie să rămânem uniţi cu El asemenea mlădiţei de viţă, lăsându-ne cuceriţi de iubirea Sa în Evanghelie, în Euharistie, pe Cruce şi în aproapele nostru (cf. SFRC 12).

 

 

 

Isus, Apostolul Tatălui, vine în întâmpinarea noastră, ne revelează iubirea inimii Sale, ne adună, ne formează şi ne trimite (cf. SFRC 8) pentru ca şi noi să putem fi apostoli pentru Împărăţia Sa. Trebuie să-i ajutăm şi pe ceilalţi să descopere darul Împărăţiei lui Dumnezeu şi să ne dedicăm viaţa urmării lui Isus, pentru ca prin intermediul nostru să poată ajunge la oamenii de astăzi, să le arate iubirea Sa şi să-i mântuiască. 

 

 

 

A face ca Împărăţia lui Cristos să devină prezentă în societate înseamnă să fie „lumina lumii” şi „sarea pământului” (Mt 5,13-16). Înseamnă ca Iubirea lui Cristos să pătrundă în profunzime toate realităţile referitoare la om pentru a transforma pământul într-o casă demnă de fiii lui Dumnezeu. Împărăţia lui Cristos este o împărăţie a plinătăţii, unica capabilă să stingă setea inimii umane. Şi noi putem să fim mărturisitori ai lui Cristos, după modelul sfinţilor, într-o lume care tânjeşte să fie transformată de iubire.