Home
About us
F.A.Q.
Client account
Contact

22 Noiembrie - Sf. Cecilia

22 Noiembrie - Sf. Cecilia

Sfanta Cecilia (sec. III ?) - fecioara si martira
Sarbatoare: 22 noiembrie

               Intreaga Biserica crestina, si mai ales Biserica din Roma, pastreaza un cult deosebit pentru Sfanta Cecilia, o tanara fecioara si martira, din primele veacuri ale crestinatatii. Numele ei este pomenit zilnic in rugaciunea liturgica romana, impreuna cu ale tinerelor martire Agata, Lucia, Agnesa si Anastasia; numeroase coruri, orchestre, formatiuni muzicale de orice categorie, sunt puse sub patronajul ei, fiind considerata patroana muzicii sacre si a tuturor cantaretilor; Sfintei Cecilia ii este dedicata una dintre bazilicile vechi ale Romei, Santa Cecilia in Transtevere, bazilica ridicata in veacul al V-lea, pe ruinele palatului nobilei familii romane a Ceciliilor. Cu toate aceste expresii de veneratie, documentele scrise referitoare la viata si moartea tinerei martire cuprind unele confuzii si neclaritati, astfel incat, pe baza lor, nu se pot stabili cu precizie datele biografice. Este sigur faptul ca in jurul anului 230, sub imparatul Alexandru Sever (222-235), a fost martirizata o tanara romana din familia ilustra a Ceciliilor.
La anul 821 s-a descoperit in catacombele Sf. Calist o cripta continand corpul unei tinere cu numele Cecilia si o mare parte dintr-un vesmant tesut cu fire de aur; pozitia osemintelor arata ca initial corpul a fost asezat pe partea dreapta, cu mainile in jos, pe langa corp, avand intinse trei degete de la mana dreapta si aratatorul de la mana stanga; capul era intors cu fata spre spate, semn ca respectiva persoana fusese decapitata. Din ordinul Papei, relicvele au fost lasate in pozitia lor, asezate intr-o racla de chiparos si transportate in bazilica Santa Cecilia in Transtevere. Racla a fost redeschisa in anul 1599 si s-a verificat exactitatea celor relatate in documentele din veacul al IX-lea. Sculptorul Stefano Maderno (1571-1636}, care a luat cunostinta de aceasta "recunoastere", a sapat in marmora chipul Sfintei Cecilia, inzestrand bazilica si arta religioasa cu o statuie devenita celebra.

Passio Sanctae Ceciliae ne arata ca Cecilia era o tanara patriciana romana foarte cultivata, dintr-o familie ai carei stramosi ilustri intrasera in istoria Romei. Luand cunostinta de credinta crestina, a cerut sa fie botezata si atat de mult s-a indragostit de Cristos incat a facut un vot de virginitate pentru toata viata. Deseori se ducea la catacombele din Via Appia, pentru a lua parte la slujba celebrata de Papa Urban; pe drum, in calea ei veneau o multime de saraci care ii cunosteau generozitatea. Deoarece parintii, potrivit obiceiului de atunci, au logodit-o cu nobilul Valerian, in noaptea nuntii, pe cand instrumentele muzicale rasunau in cantarile vesele ale petrecerii, inima Ceciliei inalta imnuri de lauda si rugaciuni catre atotputernicul. Plina de incredere in ajutorul ceresc, se retrage cu Valerian in camera lor si ii spune: "O prea dulce si prea iubitor tanar, O dulcissime et amantissime juvenis, eu am o taina mare pe care ti-o voi descoperi daca-mi juri ca o vei pastra cu fidelitate". Valerian si-a dat cuvantul. Atunci, mireasa lui iubita ii vorbeste despre Cristos si despre legamantul pe care l-a facut, indemnandu-l sa primeasca si el invataturile si promisiunile Mirelui Ceresc. Valerian, miscat si transformat de puterea harului divin, imbratiseaza cu bucurie idealul propus de Cecilia, cere sa fie botezat si devine un inflacarat apostol al credintei printre tinerii romani. Primul il urmeaza fratele sau Tiburtiu. La vestea numeroaselor convertiri, prefectul Almachius, ramas autoritate suprema in oras deoarece Imparatul era plecat, ii cheama inaintea sa pe cei doi frati, carora, dupa multe amenintari le spune: "Asadar, toata lumea este in greseala, numai tu si cu fratele tau cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu!" Valerian raspunde: "Sa stii ca in imperiu sunt nenumarati crestini. Tu zici ca sunt putini, dar voi sunteti ca niste corabii sfaramate, ce vor fi aruncate la mal si arse in foc". Cand prefectul porunceste sa fie biciuit, el exclama: "Iata ora pe care am asteptat-o cu nerabdare. Iata clipa care pentru mine este mai dulce decat petrecerile lumii".
Valerian si Tiburtiu au fost decapitati iar Cecilia a inmormantat trupurile lor in catacombele lui Pretextat. In cele din urma, Almachius o aduce si pe Cecilia in fata tribunalului, incercand sa o abata de la credinta prin promisiuni si amenintari. "Nu stii ca am drept de viata si de moarte asupra ta?" ii spune el; tanara patriciana raspunde: "Nu este adevarat, deoarece tu poti sa ma omori, dar nu poti sa-mi dai viata". Fiindu-i teama sa nu provoace nemultumiri in randul nobilimii, a inchis-o pe Cecilia intr-o camera de baie, cu speranta ca se va asfixia. Deoarece dupa trei zile era inca in viata, a trimis calaul sa-i taie capul; acesta, impresionat de nobletea si bunatatea tinerei Cecilia, a lovit de trei ori cu sabia, maximum cat permitea legea, fara ca totusi sa o omoare definitiv. Crestinii au gasit-o cazuta la pamant intr-un lac de sange; la cuvintele lor de incurajare, ca o marturie de credinta, ea intinde trei degete de la mana dreapta si aratatorul de la mana stanga, exprimand astfel credinta in Sfanta Treime, un singur Dumnezeu in trei persoane. Inainte de a-si da ultima suflare, Dumnezeu i-a implinit dorinta de a-l avea la capul ei pe Papa Urban.
Passio Sanctae Ceciliae cuprinde urmatorul pasaj: "In timp ce instrumentele muzicale intonau cantecele de nunta, Cecilia canta in inima ei un imn de iubire lui Isus, adevaratul ei mire". O traducere gresita a acestui pasaj a luat forma: "Cu instrumente muzicale, Cecilia canta un imn de iubire...", si astfel Sfanta Cecilia a devenit patroana cantaretilor. Greseala este doar de forma, deoarece in realitate, prin viata si moartea ei, Cecilia a facut sa rasune in lume o sublima cantare a inimii curate.
* * *
O interpretare populara presupune ca numele de Cecilia provine din cuvantul latinesc caecus = orb; in realitate, este transformarea unui foarte vechi nume etrusc: Caecina, si a fost purtat de multe familii romane, sub forma Caecilius sau Caecilia. Mai tarziu a aparut si forma masculina Cecilianus. Cultul Sfintei Cecilia a facut ca acest nume sa fie foarte des folosit de crestini, purtand cu el parfumul unei vieti ceresti.