Sfântul Toma de Aquino (1225-1274)---preot si învatator al Bisericii
Sarbatoare: 28 ianuarie

            Toma s-a nascut spre sfârsitul anului 1225 în familia contelui de Aquino, în castelul Roccasecca. La vârsta de 18 ani a intrat în Ordinul Predicatorilor al Sfântului Dominic; si aceasta împotriva vointei tatalui sau si a fratilor sai, care au încercat chiar sa-l rapeasca din manastire. Si-a completat formatia culturala la Colonia, la scoala Sfântului Albert cel Mare si la Paris. În centrul universitar parizian a devenit docent în filosofie si teologie; a mai predat la Orvieto, Roma si Napoli.
Linistit si tacut (la Paris era poreclit "boul mut"), cu o constitutie de obez, fire contemplativa si daruit rugaciunii, respectuos fata de toti si iubit de toti, Toma era mai presus de toate un intelectual. Fara încetare cufundat în studiu, adesea pierdea notiunea timpului si a spatiului. Odata, pe când traversa marea într-o corabie, nu si-a dat seama nici de furtuna teribila ce se iscase, nici de leganarea primejdioasa a corabiei, atât era de cufundat în lectura. Lecturile pe care le facea nu au ramas sterile, nici nu au format un scop în sine. Deviza lui: "contemplata alis tradere" - "sa împartasesti altora rodul reflexiilor tale", s-a concretizat într-un numar mare de carti, realizate aproape în mod miraculos, daca tinem seama ca moartea l-a cules înca de tânar, la vârsta de 48 de ani.
A murit în dimineata zilei de 7 martie 1274, în manastirea cisterciana din Fossanova, în drum spre Conciliul Ecumenic din Lyon, convocat de Papa Grigore al X-lea. Opera lui cea mai însemnata este "Summa Theologica" - "Enciclopedia teologiei", scrisa într-un stil simplu si precis, cu o limpezime de cristal, sustinuta de o extraordinara putere de sinteza. Când în anul 1323 Papa Ioan al XXII-lea l-a înscris în catalogul sfintilor, s-au gasit unii care sa obiecteze ca Toma nu a facut minuni nici în viata, nici dupa moarte; Papa le-a raspuns cu o fraza ramasa celebra: "câte propozitii teologice a scris, tot atâtea minuni a savârsit".
Începând din secolul al XV-lea, a fost numit "Doctor Angelicus" - "Doctor îngeresc". Rolul fundamental pe care îl acorda inteligentei nu se transforma într-un intelectualism abstract, scop în sine însusi. Gândirea este conditionata de iubire si iubirea conditioneaza gândirea. Dante, unul dintre primii tomisti, traduce astfel în poezie conceptul tomist de inteligenta - beatitudine: "Lumina intelectuala plina de iubire - iubire de adevar plina de bucurie...". Gândirea Sfântului Toma a fost timp de secole baza formarii filosofice si teologice a seminaristilor, si în timpurile noastre a cunoscut o puternica înflorire prin opera Papei Leon al XIII-lea si a filosofului francez Jacques Maritain. Pe lânga marea "Summa", lucrarile mai mici teologice, pastorale si spirituale ramân mereu actuale si sunt în continuare retiparite.
* * *
Numele Toma, purtat si de apostolul care si-a meritat supranumele de "necredinciosul", este de origine ebraica si înseamna "geamanul". Este posibil ca apostolul lui Isus sa fi avut un frate geaman, lucru pe atunci rar si considerat semn divin; faptul i-a permis ca între apostoli sa se defineasca cu acest calificativ. Nu este exclus ca acest nume sa ne sugereze ideea ca un crestin prin botez devine frate geaman al lui Cristos; un gând datator de lumina si curaj.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti