Home
About us
F.A.Q.
Client account
Contact

11 Aprilie - Sf. Gemma Galgani

11 Aprilie - Sf. Gemma Galgani

Sfânta Gema Galgani (1878-1903)---fecioara
Sarbatoare: 11 aprilie


                 Istoria acestei sfinte, atât de aproape de timpul nostru si de viata obisnuita a marii majoritati a oamenilor, pare de necrezut, din cauza unor fenomene neobisnuite ce s-au petrecut în decursul scurtei sale existente pamântesti. În unele perioade a avut de suferit chinuri si maltratari înspaimântatoare, a caror cauza ramânea ascunsa celor din preajma ei. Diavolul i se arata câteodata sub înfatisarea duhovnicului ei si-i sugera actiuni obscene; uneori lua chipul unui înger luminos; când era demascat, se transforma într-o mare flacara rosie, lasând pe pamânt un pumn de cenusa. Alteori o lovea crunt, lasând-o culcata la pamânt în nesimtire, unde cei din casa o gaseau tumefiata si cu oasele dislocate.
Dar Dumnezeu a întari-o în acea lupta prin prezenta adesea sensibila a lui Isus, a Preacuratei Fecioare Maria si a îngerului sau pazitor.
Dând ascultare poruncii duhovnicului sau, ne istoriseste ea însasi modul cum s-a petrecut întiparirea ranilor Domnului nostru Isus Cristos în trupul ei: "Era în seara de 8 iunie 1899, când, deodata, am simtit în suflet o nespusa durere pentru pacatele mele... Apare Isus, cu ranile de la mâini, de la picioare si de la coasta deschise; din ele nu mai iesea sânge, ci ca niste flacari de foc care s-au îndreptat spre mine si mi-au atins mâinile, picioarele si inima. Am simtit ca mor...".
Ranile produse se deschideau în fiecare saptamâna, începând de joi seara la orele 20 pâna vineri la orele 15; în tot acest timp ea se afla în stare de extaz. În fata unor astfel de fenomene misterioase devenite curând obiect de curiozitate si de atenta cercetare, oamenii din Lucca, unde locuia acum Gema, au formulat o expresie foarte potrivita: "copila harului". Era într-adevar o copila maturizata mult prea devreme, crescuta în focul durerii.
Fiica a farmacistului din Camigliano, provincia Lucca, Italia, la vârsta de 8 ani si-a pierdut mama si a ramas ca sa aiba grija de cei sapte frati ai sai. La putini ani dupa aceasta, a murit si tatal. Între timp, a fost vindecata în chip miraculos de o boala de oase, de care suferea de multa vreme. A cerut sa fie primita într-o manastire, dar dorinta nu i s-a împlinit. Atunci, o familie nobila din oraselul Lucca, familia Mateo Gianini, a luat-o în casa lor, în timp ce fratii ei au fost luati în grija de rudele familiei. În casa Gianini a dus o viata retrasa, senina si ascultatoare fata de directivele parintelui sau spiritual si ale surorilor calugarite pasioniste, care s-au oferit sa se ocupe de ea. Folosindu-se de manusi, ascundea cu grija semnele care aratau participarea ei la suferintele lui Cristos.
Manifestarile neobisnuite ce se petreceau în sufletul si în viata ei au devenit cunoscute dincolo de marginile cartierului si ale orasului în care locuia. Multi dintre cei care treceau pragul casei unde se afla ea, mânati doar de simpla curiozitate, ieseau cu sufletul zguduit, si adesea total schimbat.
Boala pe care o avusese în copilarie a revenit; era o maladie osoasa care o facea sa sufere îngrozitor. A înteles ca se apropie de culmea Calvarului ei. În adâncul inimii însa considera ca înca nu a suferit destul pentru a raspunde deplin la chemarea si misiunea de a fi asociata patimirii lui Cristos. Dar s-a lasat cu totul în voia lui Dumnezeu, si în dimineata zilei de 11 aprilie 1903, Sâmbata Sfânta a acelui an, dupa ce în viata ei de nenumarate ori se rugase pentru mântuirea atâtor pacatosi, rosteste ultima rugaciune: "...Acum, Isuse al meu, îti încredintez sufletul meu!"
Admiram pe oamenii care se ofera sa suporte durerile si riscurile unor tratamente dureroase, în vederea descoperirii si testarii anumitor medicamente; si le suntem recunoscatori. Exista suflete mari si nobile care se ofera lui Dumnezeu ca prin ele Dumnezeu sa arate oamenilor câta puritate, frumusete si bunatate este în fiinta omului atunci când se descatuseaza de lanturile egoismului, ale senzualitatii si ale trufiei. Gema este unul dintre aceste suflete mari: o admiram si îi suntem recunoscatori.

Traducere si adaptare dupa “Vietile Sfintilor” Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti