Sfântul Policarp
Sarbatoare: 23 februarie

Sfântul Policarp, Episcop de Smirna (astazi Ismir-Turcia), l-a cunoscut de aproape pe Sfântul Apostol Ioan si pe "altii care L-au vazut pe Domnul" si "a fost instruit de martori oculari ai vietii Cuvântului". Pentru acest motiv el ni se prezinta ca martor al vietii apostolice si ca omul traditiei vii, "Semper consonans cum Scripturis". Pasajele citate sunt luate dintr-o scrisoare a lui catre crestinii din Filipi, în Macedonia, care îl rugasera sa le trimita unele sfaturi bune si eventuale scrisori ale Sfântului Episcop de Antiohia, Ignatiu, cu care fusese prieten.
Policarp era mai presus de toate un om de conducere. Nu era înzestrat cu calitatile de scriitor si gânditor ale Sfântului Ignatiu, si nici nu dorea, asemenea acestuia, sa fie, "macinat" de fiarele circului pentru "a ajunge la Dumnezeu". Dimpotriva, Policarp a stat si ascuns, "determinat de umila neîncredere în sine însusi". Descoperit într-un hambar si readus în oras, în momentul încercarii a stiut totusi sa arate curajul senin al credintei sale.
Cunoastem sfârsitul miscator al vietii sale datorita unui document care poarta data anului urmator mortii Sfântului Policarp, "al Bisericii lui Dumnezeu cea peregrina în Smirna catre Biserica lui Dumnezeu cea peregrina în Filomelio si catre toate parohiile de pretutindeni ale Bisericii sfinte si catolice". Este o istorisire foarte importanta sub aspect istoric, hagiografic si liturgic.
Când proconsulul Statius Quadratus îl îndeamna sa se lepede de Isus, batrânul Policarp, clatinându-si capul, raspunde: "De 86 de ani îl slujesc si nu mi-a facut nici un rau, cum as putea sa-l insult pe Regele meu care m-a rascumparat?" "Am putere sa poruncesc sa fii ars de viu", adauga proconsulul. "Focul cu care tu ma ameninti - raspunde Policarp - arde si frige un moment, dar apoi trece: eu ma tem de focul nestins al osândei vesnice".
În timp ce în mijlocul amfiteatrului din Smirna era ars de viu "nu ca o carne care se prajeste, ci ca o pâine care se coace", martirul înalta catre Domnul o splendida rugaciune, scurta dar intensa: "Sa fii binecuvântat de-a pururi, Doamne, numele tau vrednic de închinare sa fie glorificat de-a lungul tuturor veacurilor de catre Isus Cristos preotul vesnic si atotputernic, si tie, împreuna cu El si cu Duhul Sfânt, sa ti se aduca marire în toti vecii vecilor".
Pe neasteptate, trupul ruinat de ani si suferinta cade în cenusa. "Cu toate acestea-noteaza autorul scrisorii, care recomanda sa fie citita în toate bisericile - noi am adunat câteva oase, pe care le pastram ca pe o comoara de aur si pietre pretioase".
***
Numele Policarp este un cuvânt compus din limba greaca, provenit din polykarpos, care tradus parte cu parte înseamna "cu mult rod"- sau "rodnic", generos.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti